3. Atunci au venit niște oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei.
4. Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei unde era Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo targa pe care era așezat paraliticul.
5. Când a văzut Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!“
6. Câțiva cărturari, care ședeau acolo, își ziceau în inimile lor:
7. „Cum vorbește Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
8. Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?
9. Ce este mai ușor, a spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ți targa și umblă!»?
10. Dar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele...“, și atunci i-a zis paraliticului:
11. „Ție îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!“
12. El s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit afară în fața tuturor, așa că toți erau uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată așa ceva!“