23. Adevărat vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“ și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai!
24. De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit și ele vi se vor da.
25. Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greșelile.
26. (Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.)
27. Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii
28. și L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate ca să le faci?
29. Isus le-a răspuns: – Vă voi pune o întrebare. Răspundeți-Mi, și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!
31. Ei au început să vorbească între ei și să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?».
32. Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33. Așa că I-au răspuns lui Isus: – Nu știm! Atunci și Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.