27. Când a coborât pe țărm, I-a ieșit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte.
28. Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas puternic: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29. Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază și legat cu lanțuri și cătușe, dar rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii.
30. Isus l-a întrebat: – Care-ți este numele? – „Legiune“, I-a răspuns el. Căci în el intraseră mai mulți demoni.
31. Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie.
33. Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos și s-a înecat în lac.
34. Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit și au dat de știre în cetate și în cătune.
35. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea întreagă și s-au înspăimântat.
36. Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul.