31. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?“
33. S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei.
34. Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și i S-a arătat lui Simon!“
35. Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
36. În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“
37. Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh.
38. El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre?
39. Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“
40. Și spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Lui.