44. Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până pe la ceasul al nouălea.
45. Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului a fost despicată la mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și spunând aceasta, Și-a dat suflarea.
47. Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept!“
48. Toate mulțimile care se adunaseră în fața acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-și piepturile.
49. Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
50. Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept,
51. care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52. Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus.
53. După ce I-a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul.
55. Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus.
56. Ele s-au întors și au pregătit miresme și uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.