2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine.
3. În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»
4. Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi-e rușine,
5. totuși, pentru că această văduvă mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna și să mă bată la cap!»“
6. Apoi Domnul a zis: „Auziți ce zice judecătorul cel nedrept?
7. Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că întârzie față de ei?!
8. Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?“
9. A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10. „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.
11. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest colector de taxe!
12. Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!»
13. Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»
14. Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!“
15. I-au adus și niște copilași ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.
16. Isus însă i-a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!