9. Fratele care are o situație umilă să se laude cu înălțarea lui.
10. Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.
12. Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit.
15. Atunci pofta concepe dând naștere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naștere la moarte.
16. Nu vă lăsați duși în rătăcire, frații mei preaiubiți!
17. Orice dăruire generoasă și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării.
18. El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
19. Frații mei preaiubiți, să știți următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;
20. căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.