1. Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiateprintre neamuri: salutări!
2. Frații mei, să priviți ca o mare bucurie atunci când vă confruntați cu felurite încercări,
3. căci știți că încercarea credinței voastre produce răbdare.
4. Dar răbdarea trebuie să-și ducă la desăvârșire lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească nimic.
5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată.
6. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și dus încoace și încolo.
7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,
8. fiindcă este un om nehotărât și nestatornic în toate căile lui.
9. Fratele care are o situație umilă să se laude cu înălțarea lui.
10. Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.
12. Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit.
15. Atunci pofta concepe dând naștere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naștere la moarte.
16. Nu vă lăsați duși în rătăcire, frații mei preaiubiți!
17. Orice dăruire generoasă și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării.
18. El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
19. Frații mei preaiubiți, să știți următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;
20. căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. De aceea, dați la o parte orice murdărie și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!
22. Fiți împlinitori ai Cuvântului și nu doar ascultători, înșelându-vă singuri!
23. Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este și un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-și privește propria față într-o oglindă,
24. iar, după ce s-a privit, el pleacă și uită imediat cum era.
25. Însă, cel ce se oprește să privească în Legea desăvârșită – Legea libertății – și perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit în lucrarea lui.
26. Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și ține în frâu limba, își înșală inima, iar religia lui este fără valoare.
27. Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani și de văduve în necazurile lor și să te păstrezi neîntinat de lume.