1. Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiateprintre neamuri: salutări!
2. Frații mei, să priviți ca o mare bucurie atunci când vă confruntați cu felurite încercări,
3. căci știți că încercarea credinței voastre produce răbdare.
4. Dar răbdarea trebuie să-și ducă la desăvârșire lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească nimic.
5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată.
6. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și dus încoace și încolo.
7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,
8. fiindcă este un om nehotărât și nestatornic în toate căile lui.
9. Fratele care are o situație umilă să se laude cu înălțarea lui.
10. Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.
12. Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.