45. Strămoșii noștri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul neamurilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David,
46. care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să-I asigure Dumnezeului lui Iacov un loc de locuit.
47. Solomon însă a fost cel care I-a construit o casă.
48. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul:
49. „Cerul este tronul Meu, iar pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-ați putea zidi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
50. Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“
51. Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi!
52. Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum,
53. voi, care ați primit Legea poruncită prin îngeri, dar n-ați ascultat de ea!
54. Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și scrâșneau din dinți împotriva lui.
55. El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56. și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!“
57. Atunci ei au început să strige cu glas tare și n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit într-un singur gând asupra lui;
58. l-au scos afară din cetate și l-au lovit cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59. Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“
60. Apoi a căzut în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!“ Și spunând aceasta, a adormit.