31. Când a văzut tufișul, Moise s-a mirat de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i -a vorbit astfel:
32. „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac și (Dumnezeul) lui Iacov!“ Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.
33. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
34. Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“
35. Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu drept conducător și eliberator, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiș.
36. El i-a scos din Egipt și a făcut semne și minuni în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustie, timp de patruzeci de ani.
37. El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie.“
38. El este acela care a fost în adunare, în pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri; și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39. Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt.
40. Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului!“
41. Și în zilele acelea și-au făcut un vițel, au adus jertfă acelui idol și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42. Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine oștirii cerului, așa cum este scris în Cartea Profeților: „Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mâncare, timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?