27. Dar cel ce-i făcea rău semenului său, l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?
28. Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean“?
29. Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii.
30. După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș.
31. Când a văzut tufișul, Moise s-a mirat de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i -a vorbit astfel:
32. „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac și (Dumnezeul) lui Iacov!“ Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.
33. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
34. Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“
35. Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu drept conducător și eliberator, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiș.
36. El i-a scos din Egipt și a făcut semne și minuni în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustie, timp de patruzeci de ani.
37. El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie.“
38. El este acela care a fost în adunare, în pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri; și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39. Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt.