20. În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său,
21. iar când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe propriul ei fiu.
22. Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte.
23. Când avea patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i viziteze pe frații săi, pe israeliți.
24. A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i-a luat apărarea; el l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean.
25. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înțeles.
26. În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se și i-a îndemnat la pace, spunându-le: „Bărbaților, voi sunteți frați; de ce vă faceți rău unul altuia?“
27. Dar cel ce-i făcea rău semenului său, l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?
28. Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean“?
29. Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii.
30. După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș.
31. Când a văzut tufișul, Moise s-a mirat de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i -a vorbit astfel:
32. „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac și (Dumnezeul) lui Iacov!“ Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.
33. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!