24. Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din pricina lor și au început să se întrebe ce se întâmplă.
25. Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați băgat în închisoare stau în Templu și dau învățătură poporului!“
26. Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.
27. I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat
28. zicând: – (Nu) v-am poruncit răspicat să nu mai dați învățătură în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29. Petru și ceilalți apostoli i-au răspuns: – Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
30. Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-ați prins și L-ați ucis pironindu-L pe lemn!
31. Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate!
32. Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33. Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare.
34. Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin.
35. Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama ce aveți de gând să le faceți acestor oameni!
36. Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți cei ce-l urmaseră au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei.
37. După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a tras pe popor după el. Dar și el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăștiați.
38. Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i înpace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt,
39. dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veți putea opri pe acești oameni! Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“
40. Ei au fost convinși de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul.
41. Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați vrednici să fie înjosiți pentru Numele lui Isus.
42. Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să dea învățătură și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.