6. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării,
7. El stabilește din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, așa cum a fost spus mai înainte: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“
8. Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le -ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi.
9. Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat,
10. pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
12. Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, și poate judeca gândurile și intențiile inimii.
13. Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
14. Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră.
15. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără să păcătuiască.
16. Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.