1. De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu.
2. Și nouă ne-a fost vestită Evanghelia ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credința,
3. însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, așa cum a spus: „De aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“ Și totuși lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii –
4. pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“
5. și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“
6. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării,
7. El stabilește din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, așa cum a fost spus mai înainte: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“
8. Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le -ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi.
9. Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat,
10. pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.