3. Căci apelul nostru nu vine dintr-o învățătură greșită, nici din necurăție, nici din viclenie,
4. ci, așa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, tot așa vorbim și noi, căutând să fim plăcuți nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.
5. Voi știți că nu ne-am lingușit și nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,
6. nici n-am căutat să fim onorați de oameni – nici de voi, nici de alții.
7. Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-și îngrijește copiii.
8. Astfel, datorită afecțiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtășim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viețile noastre, pentru că ne-ați devenit atât de dragi.
9. Vă amintiți, fraților, de munca și osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi și noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.
10. Voi sunteți martori – și Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră față de voi, cei care credeți, a fost sfântă, dreaptă și fără pată.
11. Așa cum știți, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,