1. Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.
2. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, așa cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri.
3. Căci apelul nostru nu vine dintr-o învățătură greșită, nici din necurăție, nici din viclenie,
4. ci, așa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, tot așa vorbim și noi, căutând să fim plăcuți nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.
5. Voi știți că nu ne-am lingușit și nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,
6. nici n-am căutat să fim onorați de oameni – nici de voi, nici de alții.
7. Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-și îngrijește copiii.
8. Astfel, datorită afecțiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtășim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viețile noastre, pentru că ne-ați devenit atât de dragi.
9. Vă amintiți, fraților, de munca și osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi și noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.
10. Voi sunteți martori – și Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră față de voi, cei care credeți, a fost sfântă, dreaptă și fără pată.
11. Așa cum știți, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,
12. încurajându-vă, îndemnându-vă și insistând să trăiți într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăția și slava Lui.
13. Noi, de asemenea, Îi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum și este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeți.
14. Voi, fraților, ați urmat exemplul bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, și care sunt în Cristos Isus, pentru că și voi ați suferit aceeași persecuție din partea compatrioților voștri, pe care au suferit-o și ele din partea iudeilor,
15. care L-au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceștia nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt potrivnici tuturor oamenilor,
16. căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
17. Fraților, atunci când, pentru puțin timp, am fost despărțiți de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu și mai mare ardoare să vă vedem.
18. Am vrut să venim la voi, – cel puțin eu, Pavel, am vrut din nou și din nou –, dar Satan ne-a împiedicat.
19. Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?
20. Într-adevăr, voi sunteți gloria și bucuria noastră!