1. De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena
2. și l-am trimis pe Timotei, fratele nostru și conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră,
3. pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem destinați.
4. Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriți, așa cum s-a și întâmplat, după cum bine știți.
5. De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost în zadar.
6. Însă Timotei a venit chiar acum de la voi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că doriți să ne vedeți, așa cum și noi dorim să vă vedem.
7. De aceea, în toate strâmtorările și necazurile noastre, am fost încurajați, fraților, cu privire la voi, datorită credinței voastre.
8. Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneți fermi în Domnul.
9. Cum putem să-I mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simțim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru?
10. Zi și noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou și să aducem ceea ce lipsește credinței voastre.
11. Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi!
12. Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi!
13. El să vă întărească inimile în sfințenie, ca să fiți fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui!