26. Deci, ce ar trebui făcut, fraților? Când vă adunați, fiecare are un psalm, un cuvânt de învățătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire.
27. Dacă cineva vorbește într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă.
28. Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-și vorbească lui însuși și lui Dumnezeu.
29. Să vorbească doi sau trei profeți, iar alții să judece cu atenție ce este spus.
30. Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă.
31. Toți dintre voi pot profeți pe rând, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați.
32. Duhurile profeților le sunt supuse profeților,
33. pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinților,
34. femeile să tacă în biserici, pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea.
35. Dacă vor să afle ceva, să-și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică.
36. Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteți singurii pe care i-a atins?
37. Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovnicește, trebuie să-și dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului.
38. Dacă însă cineva nu recunoaște aceasta, nici el nu va fi recunoscut.
39. Astfel, frații mei, fiți plini de râvnă pentru a profeți și nu interziceți vorbirea în limbi.
40. Totul trebuie să fie făcut așa cum se cuvine și în ordine.