22. Astfel, limbile sunt un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși, în timp ce profeția nu este un semn pentru necredincioși, ci pentru credincioși.
23. De aceea, dacă se adună întreaga biserică și toți vorbesc în limbi și intră cineva care nu înțelege sau intră niște necredincioși, oare nu vor spune ei că v-ați ieșit din minți?
24. Dar dacă toți profețiți și intră un necredincios sau cineva care nu înțelege, va fi mustrat de toți, va fi judecat de toți,
25. vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui și astfel va cădea la pământ și I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
26. Deci, ce ar trebui făcut, fraților? Când vă adunați, fiecare are un psalm, un cuvânt de învățătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire.
27. Dacă cineva vorbește într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă.
28. Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-și vorbească lui însuși și lui Dumnezeu.
29. Să vorbească doi sau trei profeți, iar alții să judece cu atenție ce este spus.
30. Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă.
31. Toți dintre voi pot profeți pe rând, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați.
32. Duhurile profeților le sunt supuse profeților,