2. Căci cel ce vorbește într-o limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înțelege, iar cu duhul spune taine.
3. Dar cel ce profețește le vorbește oamenilor, pentru zidire, încurajare și mângâiere.
4. Cel ce vorbește într-o limbă se zidește pe sine, dar cel ce profețește zidește biserica.
5. Eu vreau ca toți să vorbiți în limbi, și încă și mai mult – să profețiți. Cel ce profețește este mai mare decât cel ce vorbește în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.
6. Acum, fraților, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaștere sau o profeție, sau o învățătură?
7. La fel este și cu lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la harfă?
8. Dacă trâmbița dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie?
9. Așa este și cu voi: dacă nu spuneți cuvinte care să fie înțelese în limba voastră, cum va înțelege cineva ce spuneți? Veți vorbi în vânt!
10. Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite și nici una nu este fără sens.
11. Așadar, dacă eu nu înțeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar pentru cel care vorbește, iar cel care vorbește va fi un barbar pentru mine.
12. La fel și cu voi: întrucât sunteți plini de râvnă pentru daruri duhovnicești, căutați să le manifestați pe deplin, pentru zidirea bisericii.
13. De aceea, cel care vorbește într-o limbă să se roage și pentru puterea de a o traduce.
14. Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare.
15. Așadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude și cu mintea.
16. Când tu mulțumești doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înțelege, să ia parte la întâlnire și să spună „Amin!“ la mulțumirea ta, dacă el nu știe ce spui?