24. Atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui conform acestor judecăţi;
25. Şi adunarea să elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi adunarea să îl întoarcă la cetatea lui de scăpare, unde fugise; şi el să locuiască în ea până la moartea marelui preot, care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26. Dar dacă ucigaşul va ieşi vreodată în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare, unde fugise;
27. Şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare şi răzbunătorul sângelui ucide pe ucigaş, el nu va fi vinovat de sânge;
28. Deoarece trebuia să rămână în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; dar după moartea marelui preot, ucigaşul se va întoarce în pământul stăpânirii sale.
29. Astfel aceste lucruri vă vor fi drept statut de judecată prin generaţiile voastre, în toate locuinţele voastre.
30. Oricine ucide vreo persoană, ucigaşul să fie dat morţii prin gura martorilor; dar un singur martor nu poate face dovada împotriva vreunei persoane pentru a face ca acela să moară.
31. Mai mult, să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru viaţa ucigaşului, cel vinovat de moarte; ci el negreşit să fie dat morţii.
32. Şi să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru cel fugit la cetatea lui de scăpare, ca el să poată veni din nou să locuiască în ţară, până la moartea preotului.
33. Astfel să nu murdăriţi ţara în care sunteţi, pentru că sângele pângăreşte ţara; şi ţara nu poate fi curăţată de sângele care este vărsat în ea, decât prin sângele celui ce l-a vărsat.
34. Nu pângăriţi de aceea ţara pe care o veţi locui, în care eu locuiesc, pentru că eu Domnul locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.