1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon, spunând:
2. Porunceşte copiilor lui Israel, ca ei să dea leviţilor din moştenirea stăpânirii lor, cetăţi pentru a locui în ele; şi să daţi de asemenea leviţilor împrejurimile cetăţilor lor, de jur împrejurul lor.
3. Şi vor avea cetăţile pentru a locui în ele; şi împrejurimile vor fi pentru vitele lor şi pentru bunurile lor şi pentru toate animalele lor.
4. Şi împrejurimile cetăţilor, pe care să le daţi leviţilor, se vor întinde de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5. Şi să măsuraţi din afara cetăţii pe latura de est, două mii de coţi, şi pe latura de sud, două mii de coţi, şi pe latura de vest, două mii de coţi, şi pe latura de nord, două mii de coţi; şi cetatea să fie în mijloc; acestea să le fie împrejurimile cetăţilor.
6. Şi printre cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie şase cetăţi de scăpare, pe care să le rânduiţi pentru ucigaşul de oameni, ca să poată fugi acolo; şi lor să le adăugaţi patruzeci şi două de cetăţi.
7. Astfel, toate cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi; pe ele să le daţi împreună cu împrejurimile lor.
8. Şi cetăţile pe care să le daţi să fie din stăpânirea copiilor lui Israel; de la cei ce au multe să daţi multe; dar de la cei ce au puţine să daţi puţine; fiecare să dea dintre cetăţile sale leviţilor, conform moştenirii sale pe care o moşteneşte.
9. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
10. Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi trecut peste Iordan în ţara lui Canaan;
11. Atunci să vă rânduiţi cetăţi care să fie cetăţi de scăpare pentru voi; ca ucigaşul să poată fugi acolo, cel ce ucide vreo persoană, fără intenţie.
12. Şi acestea să vă fie cetăţi pentru scăpare din faţa răzbunătorului; ca ucigaşul să nu moară, până ce nu stă înaintea adunării, în judecată.
13. Şi din aceste cetăţi, pe care le veţi da, să fie şase cetăţi de scăpare.
14. Să daţi trei cetăţi de această parte a Iordanului şi trei cetăţi să daţi în ţara lui Canaan, care să fie cetăţi de scăpare.
15. Aceste şase cetăţi să fie de scăpare, deopotrivă pentru copiii lui Israel şi pentru străinul şi pentru cel ce locuieşte temporar printre voi; ca fiecare om, care ucide fără intenţie vreo persoană, să poată fugi acolo.
16. Şi dacă el îl loveşte cu o unealtă de fier, încât acela moare, el este un ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
17. Şi dacă îl loveşte aruncând o piatră, de care poate muri şi moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
18. Sau dacă îl loveşte cu o armă de mână din lemn, de care poate muri şi moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
19. Însuşi răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş; când îl întâlneşte, să îl ucidă.
20. Iar dacă din ură îl împinge, sau aruncă ceva în el, stând la pândă, ca el să moară;
21. Sau în duşmănie îl loveşte cu mâna sa, încât acela moare; cel ce l-a lovit să fie negreşit dat morţii, pentru că este un ucigaş; răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş, când îl întâlneşte.
22. Dar dacă îl împinge pe neaşteptate fără duşmănie, sau a aruncat ceva lucru asupra lui, fără a sta la pândă,
23. Sau cu vreo piatră de care un om poate muri, dar nevăzându-l şi aruncând-o asupra lui, încât acela moare şi nu era duşmanul lui, nici nu a căutat vătămarea lui,
24. Atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui conform acestor judecăţi;
25. Şi adunarea să elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi adunarea să îl întoarcă la cetatea lui de scăpare, unde fugise; şi el să locuiască în ea până la moartea marelui preot, care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26. Dar dacă ucigaşul va ieşi vreodată în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare, unde fugise;
27. Şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare şi răzbunătorul sângelui ucide pe ucigaş, el nu va fi vinovat de sânge;
28. Deoarece trebuia să rămână în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; dar după moartea marelui preot, ucigaşul se va întoarce în pământul stăpânirii sale.
29. Astfel aceste lucruri vă vor fi drept statut de judecată prin generaţiile voastre, în toate locuinţele voastre.
30. Oricine ucide vreo persoană, ucigaşul să fie dat morţii prin gura martorilor; dar un singur martor nu poate face dovada împotriva vreunei persoane pentru a face ca acela să moară.
31. Mai mult, să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru viaţa ucigaşului, cel vinovat de moarte; ci el negreşit să fie dat morţii.
32. Şi să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru cel fugit la cetatea lui de scăpare, ca el să poată veni din nou să locuiască în ţară, până la moartea preotului.
33. Astfel să nu murdăriţi ţara în care sunteţi, pentru că sângele pângăreşte ţara; şi ţara nu poate fi curăţată de sângele care este vărsat în ea, decât prin sângele celui ce l-a vărsat.
34. Nu pângăriţi de aceea ţara pe care o veţi locui, în care eu locuiesc, pentru că eu Domnul locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.