1. Acum, copiii lui Ruben şi copiii lui Gad aveau o foarte mare mulţime de vite; şi au văzut ţara Iaezer şi ţara Galaad şi, iată, locul era un loc pentru vite,
2. Copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au venit şi i-au spus lui Moise şi preotului Eleazar şi prinţilor adunării, spunând:
3. Atarot şi Dibon şi Iaezer şi Nimra şi Hesbon şi Eleale şi Sebam şi Nebo şi Beon,
4. Ţara pe care Domnul a lovit-o înaintea adunării lui Israel, este un pământ pentru vite şi servitorii tăi au vite,
5. Pentru aceasta, au spus ei, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, fie ca această ţară să se dea servitorilor tăi în stăpânire, nu ne trece peste Iordan.
6. Şi Moise a spus copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben: Vor merge fraţii voştri să se războiască, iar voi veţi şedea aici?
7. Şi pentru ce descurajaţi inima copiilor lui Israel de la a intra în ţara pe care Domnul le-a dat-o?
8. Astfel au făcut părinţii voştri, când i-am trimis de la Cades-Barnea să vadă ţara.
9. Căci, când s-au urcat la valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat inima copiilor lui Israel, cum că nu ar trebui să intre în ţara pe care Domnul le-a dat-o.
10. Şi mânia Domnului s-a aprins în acel timp şi el a jurat, spunând:
11. Negreşit niciunul dintre oamenii care s-au urcat din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu va vedea ţara pe care eu am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; deoarece nu m-au urmat pe deplin,
12. În afară de Caleb, fiul lui Iefune chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, pentru că ei au urmat pe deplin pe Domnul.
13. Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până ce toată generaţia care făcuse rău înaintea ochilor Domnului a fost mistuită.
14. Şi, iată, voi v-aţi ridicat în locul părinţilor voştri, urmaşi înmulţiţi ai oamenilor păcătoşi, ca să sporiţi acum mânia înverşunată a Domnului spre Israel.
15. Căci dacă vă abateţi de la a-l urma pe el, el îi va lăsa din nou în pustiu; şi veţi nimici tot acest popor.