1. Acum, copiii lui Ruben şi copiii lui Gad aveau o foarte mare mulţime de vite; şi au văzut ţara Iaezer şi ţara Galaad şi, iată, locul era un loc pentru vite,
2. Copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au venit şi i-au spus lui Moise şi preotului Eleazar şi prinţilor adunării, spunând:
3. Atarot şi Dibon şi Iaezer şi Nimra şi Hesbon şi Eleale şi Sebam şi Nebo şi Beon,
4. Ţara pe care Domnul a lovit-o înaintea adunării lui Israel, este un pământ pentru vite şi servitorii tăi au vite,
5. Pentru aceasta, au spus ei, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, fie ca această ţară să se dea servitorilor tăi în stăpânire, nu ne trece peste Iordan.
6. Şi Moise a spus copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben: Vor merge fraţii voştri să se războiască, iar voi veţi şedea aici?
7. Şi pentru ce descurajaţi inima copiilor lui Israel de la a intra în ţara pe care Domnul le-a dat-o?
8. Astfel au făcut părinţii voştri, când i-am trimis de la Cades-Barnea să vadă ţara.
9. Căci, când s-au urcat la valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat inima copiilor lui Israel, cum că nu ar trebui să intre în ţara pe care Domnul le-a dat-o.
10. Şi mânia Domnului s-a aprins în acel timp şi el a jurat, spunând:
11. Negreşit niciunul dintre oamenii care s-au urcat din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu va vedea ţara pe care eu am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; deoarece nu m-au urmat pe deplin,
12. În afară de Caleb, fiul lui Iefune chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, pentru că ei au urmat pe deplin pe Domnul.
13. Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până ce toată generaţia care făcuse rău înaintea ochilor Domnului a fost mistuită.
14. Şi, iată, voi v-aţi ridicat în locul părinţilor voştri, urmaşi înmulţiţi ai oamenilor păcătoşi, ca să sporiţi acum mânia înverşunată a Domnului spre Israel.
15. Căci dacă vă abateţi de la a-l urma pe el, el îi va lăsa din nou în pustiu; şi veţi nimici tot acest popor.
16. Şi ei s-au apropiat de el şi au spus: Vom zidi staule pentru oi aici pentru vitele noastre şi cetăţi pentru micuţii noştri,
17. Dar noi înşine vom merge gata înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, până îi vom fi dus la locul lor; şi micuţii noştri vor locui în cetăţile fortificate din cauza locuitorilor ţării.
18. Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu vor fi moştenit fiecare bărbat moştenirea lui.
19. Pentru că nu vom moşteni împreună cu ei dincolo de Iordan, sau mai departe; deoarece moştenirea noastră ne-a căzut de această parte a Iordanului spre est.
20. Şi Moise le-a spus: Dacă veţi face acest lucru, dacă veţi merge înarmaţi înaintea Domnului la război,
21. Şi veţi trece toţi înarmaţi peste Iordan înaintea Domnului, până ce el va fi scos afară pe duşmanii săi de dinaintea lui,
22. Şi ţara va fi supusă înaintea Domnului; şi după aceea vă veţi întoarce şi veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel; şi această ţară va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului.
23. Dar dacă nu veţi face astfel, iată, aţi păcătuit împotriva Domnului şi fiţi siguri că păcatul vostru vă va găsi.
24. Zidiţi-vă cetăţi pentru micuţii voştri şi staule pentru oile voastre şi faceţi ceea ce a ieşit din gura voastră.
25. Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben i-au spus lui Moise, zicând: Servitorii tăi vor face precum domnul meu porunceşte.
26. Micuţii noştri, soţiile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor fi acolo în cetăţile lui Galaad;
27. Dar servitorii tăi vor trece, fiecare bărbat înarmat de război, înaintea Domnului la bătălie, precum domnul meu spune.
28. Astfel, referitor la ei, Moise i-a poruncit preotului Eleazar şi lui Iosua, fiul lui Nun, şi mai marilor părinţi ai triburilor copiilor lui Israel,
29. Şi Moise le-a spus: Dacă copiii lui Gad şi copiii lui Ruben vor trece împreună cu voi peste Iordan, fiecare bărbat înarmat de bătălie, înaintea Domnului, şi ţara va fi supusă înaintea voastră, atunci să le daţi ţara lui Galaad în stăpânire.
30. Dar dacă nu vor trece cu voi înarmaţi, atunci să aibă stăpâniri printre voi în ţara lui Canaan.
31. Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au răspuns, zicând: Precum Domnul a vorbit servitorilor tăi, astfel vom face.
32. Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara lui Canaan, pentru ca stăpânirea moştenirii noastre de această parte a Iordanului să fie a noastră.
33. Şi Moise le-a dat lor, adică copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben şi la jumătate din tribul lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara, cu cetăţile ei în ţinuturile ei, cetăţile ţării de jur împrejur.
34. Şi copiii lui Gad au zidit Dibonul şi Atarotul şi Aroerul,
35. Şi Atrotul, Şofanul şi Iaezerul şi Iogbeha,
36. Şi Betnimra şi Betharanul, cetăţi fortificate; şi staule pentru oi.
37. Şi copiii lui Ruben au zidit Hesbonul şi Eleale şi Chiriat-Haimul,
38. Şi Nebo şi Baal-Meonul, (numele lor fiind schimbate) şi Şibma; şi au dat alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39. Şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, a mers la Galaad şi l-au luat şi au alungat pe amoriţii care erau în el.
40. Şi Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; şi el a locuit în el.
41. Şi Iair, fiul lui Manase, a ieşit şi a luat oraşele mici de acolo şi le-a numit Havot-Iair.
42. Şi Nobah a mers şi a luat Chenatul şi satele lui şi l-a numit Nobah, după numele său.