Vechiul Testament

Noul Testament

Neemia 2:8-15 Fidela 2013 (RFB13)

8. Şi o scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne pentru porţile palatului care aparţinea de casă, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra. Şi împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste mine.

9. Atunci am mers la guvernatorii de dincolo de râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Şi împăratul trimisese căpetenii ale armatei şi călăreţi cu mine.

10. Când Sanbalat horonitul şi Tobia, servitorul, amonitul, au auzit de aceasta, i-a mâhnit foarte tare că a venit un om să caute bunăstarea copiilor lui Israel.

11. Astfel, eu am venit la Ierusalim şi am stat acolo trei zile.

12. Şi m-am sculat noaptea, eu şi câţiva bărbaţi cu mine; nici nu am spus vreunui om ce pusese Dumnezeul meu în inima mea pentru a face la Ierusalim; nici nu era acolo vreun animal cu mine, în afară de animalul pe care călăream.

13. Şi am ieşit noaptea pe poarta văii, chiar prin faţa fântânii dragonului şi spre poarta bălegarului şi am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate şi porţile lui mistuite de foc.

14. Atunci am mers la poarta fântânii şi la scăldătoarea împăratului; dar nu era loc pentru animalul care era sub mine să treacă.

15. Atunci am urcat eu noaptea pe lângă pârâu şi am văzut zidul şi m-am dus înapoi şi am intrat pe poarta văii şi m-am întors.

Citiți capitolul complet Neemia 2