1. Şi dacă un suflet păcătuieşte şi aude vocea jurământului şi este martor, fie că a văzut, fie că a cunoscut aceasta, dacă el nu rosteşte aceasta, atunci el să poarte nelegiuirea sa.
2. Sau dacă un suflet atinge vreun lucru necurat, fie trupul mort al unei fiare necurate, fie trupul mort al unei vite necurate, fie trupul mort al vreunei târâtoare necurate şi dacă aceasta este ascunsă de el, el de asemenea să fie necurat şi vinovat.
3. Sau dacă atinge necurăţia unui om, oricare ar fi această necurăţie prin care este pângărit şi aceasta este ascunsă de el; când el va şti, să fie vinovat.
4. Sau dacă un suflet jură, rostind cu buzele să facă rău, sau să facă bine, orice rosteşte un om, cu jurământ şi aceasta este ascunsă de el; când va şti, să fie vinovat într-una din acestea.