1. Şi dacă un suflet păcătuieşte şi aude vocea jurământului şi este martor, fie că a văzut, fie că a cunoscut aceasta, dacă el nu rosteşte aceasta, atunci el să poarte nelegiuirea sa.
2. Sau dacă un suflet atinge vreun lucru necurat, fie trupul mort al unei fiare necurate, fie trupul mort al unei vite necurate, fie trupul mort al vreunei târâtoare necurate şi dacă aceasta este ascunsă de el, el de asemenea să fie necurat şi vinovat.
3. Sau dacă atinge necurăţia unui om, oricare ar fi această necurăţie prin care este pângărit şi aceasta este ascunsă de el; când el va şti, să fie vinovat.
4. Sau dacă un suflet jură, rostind cu buzele să facă rău, sau să facă bine, orice rosteşte un om, cu jurământ şi aceasta este ascunsă de el; când va şti, să fie vinovat într-una din acestea.
5. Şi aşa să fie, când va fi vinovat într-unul din aceste lucruri, el să mărturisească în ce a păcătuit;
6. Şi să aducă Domnului ofranda sa pentru fărădelege, pentru păcatul său pe care l-a păcătuit, o parte femeiască din turmă, un miel sau un ied dintre capre, ca ofrandă pentru păcat; şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la păcatul lui.
7. Şi dacă nu este în stare să aducă un miel, atunci să aducă Domnului pentru fărădelegea sa ce a făcut-o, două turturele sau doi porumbei tineri; unul ca ofrandă pentru păcat şi celălalt ca ofrandă arsă.
8. Şi să le aducă preotului, care să aducă ceea ce este ca ofrandă pentru păcat mai întâi şi să îi smulgă capul de pe gâtul ei, dar să nu o rupă în două bucăţi;
9. Şi să stropească din sângele ofrandei pentru păcat pe latura altarului; şi restul sângelui să îl stoarcă la baza altarului, aceasta este ofrandă pentru păcat.
10. Şi să îl aducă pe al doilea ca ofrandă arsă, conform obiceiului; şi preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul lui pe care l-a păcătuit, şi îi va fi iertat.