14. Şi Beniamin s-a întors în acel timp şi ei le-au dat de soţii pe acelea pe care le-au lăsat vii dintre femeile Iabes-Galaadului; şi totuşi nu le ajungeau.
15. Şi poporului s-a pocăit pentru Beniamin, pentru că Domnul făcuse o spărtură în triburile lui Israel.
16. Atunci bătrânii adunării au spus: Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând că femeile au fost nimicite din Beniamin?
17. Şi au spus: Trebuie să fie o moştenire pentru cei scăpaţi din Beniamin, să nu fie nimicit un trib din Israel.
18. Totuşi, nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci copiii lui Israel au jurat, spunând: Blestemat fie cel care dă o soţie lui Beniamin.
19. Atunci au spus: Iată, este o sărbătoare anuală a Domnului în Şilo, într-un loc care este spre nord de Betel, spre est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem, şi spre sud de Lebona.
20. De aceea au poruncit copiilor lui Beniamin, spunând: Duceţi-vă şi pândiţi în vii;
21. Şi vedeţi şi, iată, dacă fetele din Şilo ies să danseze cu dansuri, atunci ieşiţi dintre vii şi fiecare bărbat să îşi prindă o soţie dintre fiicele din Şilo şi apoi duceţi-vă în ţara lui Beniamin.
22. Şi dacă părinţii lor sau fraţii lor vor veni la noi să se plângă, atunci le vom spune: Fiţi binevoitori cu ei din cauza noastră; fiindcă în război nu i-am păstrat fiecărui bărbat soţia, pentru că nu voi le-aţi dat de data aceasta, ca să fiţi vinovaţi.
23. Şi copiii lui Beniamin au făcut astfel şi şi-au prins soţii, conform numărului lor, dintre cele care dansau, pe care le-au prins; şi au mers şi s-au întors la moştenirea lor şi au reparat cetăţile şi au locuit în ele.