1. Şi bărbaţii lui Israel juraseră în Miţpa, spunând: Niciunul dintre noi nu va da pe fiica sa de soţie, lui Beniamin.
2. Şi poporul a venit la casa lui Dumnezeu şi a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu; şi şi-au ridicat vocile şi au plâns mult,
3. Şi au spus: O, Doamne Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aceasta în Israel, ca să lipsească astăzi un trib din Israel?
4. Şi s-a întâmplat a doua zi că poporul s-a sculat devreme şi a zidit acolo un altar şi au oferit ofrande arse şi ofrande de pace.
5. Şi copiii lui Israel au spus: Cine dintre toate triburile lui Israel nu s-a urcat cu adunarea înaintea Domnului? Pentru că făcuseră un mare jurământ referitor la cel care nu s-a urcat la Domnul la Miţpa, spunând: Cu siguranţă va fi dat la moarte.
6. Şi copiii lui Israel s-au pocăit pentru Beniamin, fratele lor, şi au spus: Un trib este stârpit din Israel astăzi.
7. Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând că am jurat pe Domnul că nu le vom da dintre fiicele noastre, de soţii?
8. Şi au spus: Care dintre triburile lui Israel nu s-a urcat la Miţpa la Domnul? Şi, iată, nimeni nu venise la tabără, la adunare, din Iabes-Galaad.
9. Fiindcă poporul a fost numărat şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii Iabes-Galaadului.
10. Şi adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni dintre cei mai viteji şi le-au poruncit, spunând: Duceţi-vă şi loviţi cu ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes-Galaad împreună cu femei şi copii.
11. Şi acesta este lucrul pe care să îl faceţi: Să nimiciţi cu desăvârşire orice parte bărbătească şi pe orice femeie care s-a culcat cu bărbat.
12. Şi au găsit printre locuitorii din Iabes-Galaad patru sute de fecioare tinere, care nu cunoscuseră bărbat şi care nu s-au culcat cu parte bărbătească; şi le-au adus în tabără la Şilo, care este în ţara Canaanului.
13. Şi întreaga adunare a trimis pe câţiva să vorbească copiilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon şi să îi cheme paşnic.
14. Şi Beniamin s-a întors în acel timp şi ei le-au dat de soţii pe acelea pe care le-au lăsat vii dintre femeile Iabes-Galaadului; şi totuşi nu le ajungeau.
15. Şi poporului s-a pocăit pentru Beniamin, pentru că Domnul făcuse o spărtură în triburile lui Israel.
16. Atunci bătrânii adunării au spus: Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând că femeile au fost nimicite din Beniamin?
17. Şi au spus: Trebuie să fie o moştenire pentru cei scăpaţi din Beniamin, să nu fie nimicit un trib din Israel.
18. Totuşi, nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci copiii lui Israel au jurat, spunând: Blestemat fie cel care dă o soţie lui Beniamin.
19. Atunci au spus: Iată, este o sărbătoare anuală a Domnului în Şilo, într-un loc care este spre nord de Betel, spre est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem, şi spre sud de Lebona.
20. De aceea au poruncit copiilor lui Beniamin, spunând: Duceţi-vă şi pândiţi în vii;
21. Şi vedeţi şi, iată, dacă fetele din Şilo ies să danseze cu dansuri, atunci ieşiţi dintre vii şi fiecare bărbat să îşi prindă o soţie dintre fiicele din Şilo şi apoi duceţi-vă în ţara lui Beniamin.
22. Şi dacă părinţii lor sau fraţii lor vor veni la noi să se plângă, atunci le vom spune: Fiţi binevoitori cu ei din cauza noastră; fiindcă în război nu i-am păstrat fiecărui bărbat soţia, pentru că nu voi le-aţi dat de data aceasta, ca să fiţi vinovaţi.
23. Şi copiii lui Beniamin au făcut astfel şi şi-au prins soţii, conform numărului lor, dintre cele care dansau, pe care le-au prins; şi au mers şi s-au întors la moştenirea lor şi au reparat cetăţile şi au locuit în ele.
24. Şi copiii lui Israel au plecat de acolo în timpul acela, fiecare om la tribul său şi la familia sa, şi au ieşit de acolo fiecare la moştenirea sa.
25. În acele zile nu era împărat în Israel; fiecare om făcea ceea ce era drept în ochii săi.