11. Precum apele dispar din mare şi potopul seacă şi se usucă,
12. Astfel omul se culcă şi nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculaţi din somnul lor.
13. O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ţine în taină, până îţi va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit şi să îţi aminteşti de mine!
14. Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aştepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15. Tu vei chema şi îţi voi răspunde; vei avea dorinţă pentru lucrarea mâinilor tale.
16. Căci acum îmi numeri paşii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17. Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.
18. Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.
19. Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.