12. Mi-ai dat viaţă şi favoare şi cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13. Şi aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, ştiu că aceasta este în tine.
14. Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi şi nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15. Dacă sunt stricat, vai mie; şi dacă sunt drept, totuşi nu îmi voi înălţa capul. Sunt plin de confuzie; de aceea priveşte nenorocirea mea,
16. Pentru că ea se măreşte. Mă vânezi ca un leu feroce; şi din nou te arăţi minunat asupra mea.
17. Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi îţi măreşti indignarea asupra mea; schimbări şi război sunt împotriva mea.
18. Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi să nu mă fi văzut!
19. Trebuia să fiu ca şi cum nu aş fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20. Nu sunt zilele mele puţine? Încetează şi lasă-mă în pace ca să am puţină mângâiere.
21. Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în ţara întunericului şi umbra morţii;
22. O ţară a întunericului, ca însăşi întunericul; şi a umbrei morţii, fără nicio ordine, şi unde lumina este ca întunericul.