28. Atunci unul dintre preoţii pe care îi duseseră din Samaria a venit şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.
29. Totuşi, fiecare naţiune şi-a făcut dumnezeii săi şi i-a pus în casele înălţimilor pe care samaritenii le făcuseră, fiecare naţiune în cetăţile unde locuia.
30. Şi oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, şi oamenii din Cut au făcut pe Nergal, şi oamenii din Hamat au făcut pe Aşima,
31. Şi aviţii au făcut pe Nibhaz şi pe Tartac, şi sefarviţii au ars pe copiii lor în foc lui Adramelec şi lui Anamelec, dumnezeii sefarviţilor.
32. Astfel, ei s-au temut de Domnul şi şi-au făcut din oamenii cei mai de jos preoţi ai înălţimilor, care sacrificau pentru ei în casele înălţimilor.
33. S-au temut de Domnul şi au servit propriilor lor dumnezei, după obiceiul naţiunilor pe care le duseseră de aici.
34. Până în această zi ei fac după obiceiurile dinainte; nu se tem de Domnul, nici nu fac după statutele lor, sau după rânduielile lor, sau după legea şi porunca pe care Domnul a poruncit-o copiilor lui Iacob, pe care l-a numit Israel.
35. Cu care Domnul făcuse un legământ şi le poruncise, spunând: Să nu vă temeţi de alţi dumnezei şi să nu vă prosternaţi lor, nici să nu le serviţi, nici să nu le sacrificaţi;
36. Ci de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu un braţ întins, de el să vă temeţi şi lui să vă închinaţi şi lui să îi sacrificaţi.