1. Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ioadan, din Ierusalim.
2. Şi el a făcut ce era drept înaintea ochilor Domnului, dar nu cu o inimă desăvârşită.
3. Şi s-a întâmplat, când împărăţia i-a fost întemeiată, că a ucis pe servitorii care l-au ucis pe tatăl lui, împăratul.
4. Dar nu a ucis pe copiii lor, ci a făcut precum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit, spunând: Părinţii să nu moară pentru copii, nici copiii să nu moară pentru părinţi, ci fiecare om să moară pentru propriul lui păcat.
5. Mai mult, Amaţia a adunat pe Iuda la un loc şi i-a făcut căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, conform cu casele părinţilor lor, prin tot Iuda şi Beniamin; şi i-a numărat de la douăzeci de ani în sus şi i-a găsit trei sute de mii de bărbaţi aleşi, în stare să meargă la război, care să poată mânui suliţă şi scut.
6. A angajat de asemenea o sută de mii de războinici viteji din Israel pentru o sută de talanţi de argint.
7. Dar a venit un om al lui Dumnezeu la el, spunând: Împărate, nu lăsa armata lui Israel să meargă cu tine, fiindcă Domnul nu este cu Israel, şi, cu atât mai puţin cu toţi copiii lui Efraim.
8. Dar dacă vei merge, fă-o, fii tare pentru bătălie; Dumnezeu te va face să cazi înaintea duşmanului, fiindcă Dumnezeu are putere să ajute şi să doboare.
9. Şi Amaţia a spus omului lui Dumnezeu: Dar ce să facem pentru cei o sută de talanţi pe care i-am dat armatei lui Israel? Şi omul lui Dumnezeu a răspuns: Domnul este în stare să îţi dea mult mai mult decât aceasta.
10. Atunci Amaţia i-a pus deoparte, adică, armata care a venit la el din Efraim, să meargă înapoi acasă; de aceea mânia lor s-a aprins foarte tare împotriva lui Iuda şi s-au întors acasă, arzând de mânie.
11. Şi Amaţia s-a întărit şi a condus poporul său şi a mers în valea sării şi a lovit dintre copiii lui Seir, zece mii.
12. Şi pe alţi zece mii rămaşi în viaţă i-au dus în captivitate copiii lui Iuda şi i-au adus pe vârful stâncii şi i-au aruncat jos de pe vârful stâncii, încât toţi au fost sfărâmaţi în bucăţi.
13. Dar soldaţii armatei pe care Amaţia i-a trimis înapoi, ca să nu meargă cu el la bătălie, au căzut peste cetăţile lui Iuda, de la Samaria chiar până la Bet-Horon, şi au lovit trei sute de mii dintre ei şi au luat multă pradă.
14. Şi s-a întâmplat, după ce Amaţia a venit de la măcelul edomiţilor, că a adus dumnezeii copiilor lui Seir şi i-a pus să fie dumnezeii lui şi s-a prosternat înaintea lor şi le-a ars tămâie.
15. De aceea mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Amaţia şi a trimis la el un profet, care i-a spus: De ce ai căutat după dumnezeii poporului, care nu pot elibera pe propriul lor popor din mâna ta?