1. Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ioadan, din Ierusalim.
2. Şi el a făcut ce era drept înaintea ochilor Domnului, dar nu cu o inimă desăvârşită.
3. Şi s-a întâmplat, când împărăţia i-a fost întemeiată, că a ucis pe servitorii care l-au ucis pe tatăl lui, împăratul.
4. Dar nu a ucis pe copiii lor, ci a făcut precum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit, spunând: Părinţii să nu moară pentru copii, nici copiii să nu moară pentru părinţi, ci fiecare om să moară pentru propriul lui păcat.
5. Mai mult, Amaţia a adunat pe Iuda la un loc şi i-a făcut căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, conform cu casele părinţilor lor, prin tot Iuda şi Beniamin; şi i-a numărat de la douăzeci de ani în sus şi i-a găsit trei sute de mii de bărbaţi aleşi, în stare să meargă la război, care să poată mânui suliţă şi scut.
6. A angajat de asemenea o sută de mii de războinici viteji din Israel pentru o sută de talanţi de argint.
7. Dar a venit un om al lui Dumnezeu la el, spunând: Împărate, nu lăsa armata lui Israel să meargă cu tine, fiindcă Domnul nu este cu Israel, şi, cu atât mai puţin cu toţi copiii lui Efraim.
8. Dar dacă vei merge, fă-o, fii tare pentru bătălie; Dumnezeu te va face să cazi înaintea duşmanului, fiindcă Dumnezeu are putere să ajute şi să doboare.
9. Şi Amaţia a spus omului lui Dumnezeu: Dar ce să facem pentru cei o sută de talanţi pe care i-am dat armatei lui Israel? Şi omul lui Dumnezeu a răspuns: Domnul este în stare să îţi dea mult mai mult decât aceasta.
10. Atunci Amaţia i-a pus deoparte, adică, armata care a venit la el din Efraim, să meargă înapoi acasă; de aceea mânia lor s-a aprins foarte tare împotriva lui Iuda şi s-au întors acasă, arzând de mânie.
11. Şi Amaţia s-a întărit şi a condus poporul său şi a mers în valea sării şi a lovit dintre copiii lui Seir, zece mii.
12. Şi pe alţi zece mii rămaşi în viaţă i-au dus în captivitate copiii lui Iuda şi i-au adus pe vârful stâncii şi i-au aruncat jos de pe vârful stâncii, încât toţi au fost sfărâmaţi în bucăţi.
13. Dar soldaţii armatei pe care Amaţia i-a trimis înapoi, ca să nu meargă cu el la bătălie, au căzut peste cetăţile lui Iuda, de la Samaria chiar până la Bet-Horon, şi au lovit trei sute de mii dintre ei şi au luat multă pradă.
14. Şi s-a întâmplat, după ce Amaţia a venit de la măcelul edomiţilor, că a adus dumnezeii copiilor lui Seir şi i-a pus să fie dumnezeii lui şi s-a prosternat înaintea lor şi le-a ars tămâie.
15. De aceea mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Amaţia şi a trimis la el un profet, care i-a spus: De ce ai căutat după dumnezeii poporului, care nu pot elibera pe propriul lor popor din mâna ta?
16. Şi s-a întâmplat, precum vorbea cu el, că împăratul i-a spus: Eşti tu rânduit pentru a sfătui pe împărat? Lasă-mă! De ce să fii lovit? Atunci profetul l-a lăsat şi a spus: Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut aceasta, nedând ascultare sfatului meu.
17. Atunci Amaţia, împăratul lui Iuda, a făcut sfat şi a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, spunând: Vino, să ne vedem unul pe altul la faţă.
18. Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amaţia, împăratul lui Iuda, spunând: Ciulinul care era în Liban a trimis la cedrul care era în Liban, spunând: Dă pe fiica ta de soţie fiului meu; şi a trecut o fiară a câmpului, care era în Liban, şi a călcat în picioare ciulinul.
19. Tu spui: Iată, am lovit pe edomiţi; şi inima ta te-a înălţat la fălire; rămâi acum acasă; de ce să te amesteci spre vătămarea ta, ca să cazi tu şi Iuda cu tine?
20. Dar Amaţia a refuzat să asculte, fiindcă a venit de la Dumnezeu, ca să îi dea în mâna duşmanilor lor, deoarece au căutat după dumnezeii lui Edom.
21. Astfel Ioas, împăratul lui Israel, s-a urcat; şi s-au văzut unul pe altul la faţă, deopotrivă el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeş, care aparţine de Iuda.
22. Şi Iuda a fost pus la ce este mai rău înaintea lui Israel şi au fugit fiecare bărbat la cortul său.
23. Şi Ioas, împăratul lui Israel, a luat pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim la poarta colţului, patru sute de coţi.
24. Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care s-au găsit în casa lui Dumnezeu cu Obed-Edom şi tezaurele casei împăratului, de asemenea ostaticii, şi s-a întors în Samaria.
25. Şi Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, cincisprezece ani.
26. Şi restul faptelor lui Amaţia, cele dintâi şi cele din urmă, iată, nu sunt ele scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi ai lui Israel?
27. Şi, de când Amaţia s-a întors de la a urma pe Domnul, ei au făcut o uneltire împotriva lui la Ierusalim; şi el a fugit la Lachis, dar ei au trimis la Lachis, după el, şi l-au ucis acolo.
28. Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii lui, în cetatea lui Iuda.