17. Şi ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea, pe care fiii tăi şi fiicele tale ar trebui să le mănânce; îţi vor mânca turmele şi cirezile; îţi vor mânca viile şi smochinii; ei îţi vor sărăci cu sabia cetăţile tale întărite, în care te încrezi.
18. Totuşi în acele zile, spune Domnul, nu vă voi mistui deplin.
19. Şi se va întâmpla, când veţi spune: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? atunci să le răspundeţi: La fel cum voi m-aţi părăsit şi aţi servit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot astfel veţi servi unor străini într-o ţară care nu este a voastră.
20. Vestiţi aceasta casei lui Iacob şi faceţi să se audă aceasta în Iuda, spunând:
21. Ascultaţi acum aceasta, voi popor nebun şi fără înţelegere; care aveţi ochi şi nu vedeţi, care aveţi urechi şi nu auziţi;
22. Nu vă temeţi de mine? Spune Domnul; nu tremuraţi în prezenţa mea, cel care am pus nisipul drept graniţă mării printr-o hotărâre veşnică, încât aceasta nu poate trece peste ea; şi deşi valurile ei se aruncă, totuşi nu o pot învinge; deşi răcnesc, totuşi nu pot trece peste ea?
23. Dar acest popor are o inimă îndărătnică şi răzvrătită; ei s-au abătut şi au plecat.
24. Nici nu spun ei în inima lor: Să ne temem acum de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie deopotrivă timpurie şi târzie, la timpul său; el ne păstrează săptămânile rânduite ale secerişului.