17. Şi este speranţă în sfârşitul tău, spune Domnul, că ai tăi copii vor veni înapoi înăuntrul graniţei lor.
18. Am auzit, într-adevăr, pe Efraim jelindu-se astfel: Tu m-ai pedepsit şi eu am fost pedepsit, ca un taur neobişnuit cu jugul; întoarce-mă şi mă voi întoarce, pentru că tu eşti Domnul Dumnezeul meu.
19. Într-adevăr, după ce m-am întors, m-am pocăit; şi după ce am fost instruit, mi-am lovit coapsa; am fost ruşinat, da, chiar încurcat, deoarece am purtat ocara tinereţii mele.
20. Este Efraim fiul meu drag? Este el un copil plăcut? Pentru că de când am vorbit împotriva lui, neîncetat îmi tot amintesc de el; de aceea mi s-au tulburat adâncurile pentru el; cu siguranţă voi avea milă de el, spune Domnul.
21. Aşază-ţi semne pe cale, fă-ţi grămezi înalte; îndreaptă-ţi inima spre drumul cel mare, drumul pe care ai mers: întoarce-te din nou, fecioară a lui Israel, întoarce-te din nou la aceste cetăţi ale tale.