1. Mai mult, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
2. Mergi şi strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune Domnul: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereţii tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o ţară nesemănată.
3. Sfânt era Israel pentru Domnul şi primele roade ale venitului său; toţi cei care îl mănâncă vor fi vinovaţi; răul va veni peste ei, spune Domnul.
4. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, casă a lui Iacob şi toate familiile casei lui Israel:
5. Astfel spune Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în mine, că s-au depărtat de mine şi au mers după deşertăciune şi au devenit deşerţi?
6. Nici nu au spus: Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o ţară de deşerturi şi de gropi, printr-o ţară a secetei şi a umbrei morţii, printr-o ţară prin care nu trecuse nimeni şi unde nu locuise niciun om?
7. Şi v-am adus într-o ţară roditoare, pentru a mânca rodul ei şi bunătatea ei; dar când aţi intrat, aţi întinat ţara mea şi aţi făcut moştenirea mea o urâciune.
8. Preoţii nu au spus: Unde este Domnul? Şi cei care mânuiau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au încălcat legea împotriva mea şi profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri care nu sunt de folos.
9. De aceea vă voi implora încă, spune Domnul, şi pe copiii copiilor voştri îi voi implora.
10. De aceea treceţi peste insulele Chitimului şi vedeţi; şi trimiteţi la Chedar şi luaţi aminte cu atenţie şi vedeţi dacă este un astfel de lucru.