1. Mai mult, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
2. Mergi şi strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune Domnul: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereţii tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o ţară nesemănată.
3. Sfânt era Israel pentru Domnul şi primele roade ale venitului său; toţi cei care îl mănâncă vor fi vinovaţi; răul va veni peste ei, spune Domnul.
4. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, casă a lui Iacob şi toate familiile casei lui Israel:
5. Astfel spune Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în mine, că s-au depărtat de mine şi au mers după deşertăciune şi au devenit deşerţi?
6. Nici nu au spus: Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o ţară de deşerturi şi de gropi, printr-o ţară a secetei şi a umbrei morţii, printr-o ţară prin care nu trecuse nimeni şi unde nu locuise niciun om?
7. Şi v-am adus într-o ţară roditoare, pentru a mânca rodul ei şi bunătatea ei; dar când aţi intrat, aţi întinat ţara mea şi aţi făcut moştenirea mea o urâciune.
8. Preoţii nu au spus: Unde este Domnul? Şi cei care mânuiau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au încălcat legea împotriva mea şi profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri care nu sunt de folos.
9. De aceea vă voi implora încă, spune Domnul, şi pe copiii copiilor voştri îi voi implora.
10. De aceea treceţi peste insulele Chitimului şi vedeţi; şi trimiteţi la Chedar şi luaţi aminte cu atenţie şi vedeţi dacă este un astfel de lucru.
11. Şi-a schimbat vreo naţiune dumnezeii ei, care totuşi nu sunt dumnezei? Dar poporul meu şi-a schimbat gloria pentru ceea ce nu este de folos.
12. Fiţi înmărmurite, voi cerurilor, la aceasta, şi înfricoşaţi-vă, faceţi-vă ca pustiul, spune Domnul.
13. Căci poporul meu a făcut două rele; m-au părăsit, izvorul apelor vii şi şi-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot ţine apă.
14. Este Israel un servitor? Este el un sclav născut în casă? De ce este el jefuit?
15. Leii tineri au răcnit împotriva lui, şi au strigat şi i-au risipit ţara; cetăţile lui sunt arse şi fără locuitori.
16. De asemenea copiii lui Nof şi ai lui Tahpanes ţi-au spart creştetul capului.
17. Nu ţi-ai făcut singur aceasta, în aceea că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, în timp ce el te conducea pe cale?
18. Şi acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele din Şihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele râului?
19. Propria ta stricăciune te va corecta şi decăderile tale te vor mustra; să ştii de aceea şi vezi că este un rău şi amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că frica mea nu este în tine, spune Domnul Dumnezeul oştirilor.
20. Pentru că din vechime ţi-am rupt jugul şi ţi-am rupt legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca legea; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21. Totuşi eu te sădisem ca viţă nobilă, o sămânţă cu totul bună; cum atunci te-ai schimbat faţă de mine în planta stricată a unei viţe străine?
22. Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spune Domnul Dumnezeu.
23. Cum poţi spune: Nu sunt întinată, nu am mers după Baali? Priveşte-ţi calea în vale, cunoaşte ce ai făcut: tu eşti o dromaderă iute care îşi încrucişează căile;
24. Măgăriţă sălbatică obişnuită cu pustia, care adulmecă vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toţi cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25. Fereşte-ţi piciorul de la a fi desculţ şi gâtul tău de la sete; dar tu ai spus: Nu este speranţă, nu, pentru că am iubit străini şi după ei voi merge.
26. Precum hoţul se ruşinează când este găsit, tot astfel se ruşinează casa lui Israel: ei, împăraţii lor, prinţii lor şi preoţii lor şi profeţii lor,
27. Spunând unui trunchi: Tu eşti tatăl meu; şi unei pietre: Tu m-ai născut, pentru că ei şi-au întors spatele la mine şi nu faţa; dar în timpul tulburării lor vor spune: Ridică-te şi salvează-ne.
28. Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul tulburării tale; căci conform numărului cetăţilor tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!
29. Pentru ce vă certaţi cu mine? Toţi aţi încălcat legea împotriva mea, spune Domnul.
30. În zadar am lovit pe copiii voştri; nu au acceptat nicio disciplinare; propria voastră sabie i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu nimicitor.
31. Voi, această generaţie, vedeţi cuvântul Domnului. Am fost eu un pustiu pentru Israel? O ţară a întunericului? Pentru ce spune poporul meu: Noi suntem domni; nu vom mai veni la tine?
32. Poate o fecioară să îşi uite podoabele ei, sau o mireasă, îmbrăcămintea ei? Totuşi, de zile fără număr, poporul meu m-a uitat.
33. De ce îţi îmbunătăţeşti calea pentru a căuta dragoste? De aceea ai învăţat şi pe cei stricaţi căile tale.
34. De asemenea în poalele hainelor tale este găsit sângele sufletelor săracilor nevinovaţi; nu am aflat aceasta prin căutare tainică ci pe toate acestea s-a găsit.
35. Totuşi tu spui: Pentru că sunt nevinovată, cu siguranţă mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, te voi certa, pentru că spui: Nu am păcătuit.
36. De ce alergi încoace şi încolo atât de mult pentru a-ţi schimba calea? De asemenea te vei ruşina de Egipt, precum te-ai ruşinat de Asiria.
37. Da, tu vei ieşi de la el şi mâinile tale vor fi pe capul tău, pentru că Domnul a respins pe cei în care te încrezi şi nu vei prospera în ei.