11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor, la lumina săgeţilor tale au mers şi la strălucirea suliţei scânteietoare.
12. Ai mărşăluit prin ţară în indignare, ai treierat păgânii în mânie.
13. Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah.
14. Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieşit ca un vârtej de vânt să mă împrăştie; bucuria lor era să mistuie pe sărac în ascuns.
15. Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin mormanul apelor mari.
16. Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la această voce, putregai a intrat în oasele mele şi am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu oştirea sa.
17. Deşi smochinul nu va înflori, nici nu vor fi roade în vii; osteneala măslinului va eşua şi câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul şi nu va mai fi cireadă în iesle;
18. Totuşi eu mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.
19. Domnul Dumnezeu este tăria mea şi îmi va face picioarele precum picioarele căprioarelor şi el mă va face să umblu pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreţ pe instrumentele mele cu coarde.