10. Munţii te-au văzut şi s-au cutremurat, potopul apei a trecut; adâncul şi-a înălţat vocea şi şi-a ridicat mâinile în înalt.
11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor, la lumina săgeţilor tale au mers şi la strălucirea suliţei scânteietoare.
12. Ai mărşăluit prin ţară în indignare, ai treierat păgânii în mânie.
13. Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah.
14. Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieşit ca un vârtej de vânt să mă împrăştie; bucuria lor era să mistuie pe sărac în ascuns.
15. Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin mormanul apelor mari.