1. O rugăciune a profetului Habacuc, un poem.
2. Doamne, am auzit vorbirea ta şi m-am înspăimântat; Doamne, înviorează-ţi lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, aminteşte-ţi mila.
3. Dumnezeu a venit din Teman şi Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile şi pământul era plin de lauda lui.
4. Şi strălucirea lui era ca lumina; el avea coarne ieşind din mâna lui şi acolo era ascunderea puterii lui.
5. Înaintea lui mergea ciuma şi cărbuni aprinşi mergeau înaintea picioarelor lui.
6. El a stat în picioare şi a măsurat pământul, el a privit şi a tulburat naţiunile; şi munţii veşnici au fost împrăştiaţi, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui sunt veşnice.