14. Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.
15. Şi împăratul Egiptului a vorbit moaşelor evreice, dintre care numele uneia era Şifra şi numele celeilalte era Pua;
16. Şi a spus: Când faceţi serviciul de moaşă femeilor evreice şi le vedeţi pe scaunele de naştere, dacă este un fiu, să îl ucideţi; dar dacă este o fiică, să trăiască.
17. Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au făcut cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat băieţii în viaţă.
18. Şi împăratul Egiptului a chemat moaşele şi le-a spus: De ce aţi făcut acest lucru şi aţi lăsat băieţii în viaţă?
19. Şi moaşele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase şi au născut înainte de a veni moaşele la ele.
20. De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moaşele; şi poporul s-a înmulţit şi a devenit foarte tare.
21. Şi s-a întâmplat, din cauză că moaşele s-au temut de Dumnezeu, că el le-a făcut case.