1. Şi acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în Egipt; fiecare bărbat şi casa lui au venit cu Iacob.
2. Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,
3. Isahar, Zabulon şi Beniamin,
4. Dan şi Neftali, Gad şi Aşer.
5. Şi toate sufletele care au ieşit din coapsele lui Iacob au fost şaptezeci de suflete; căci Iosif era deja în Egipt.
6. Şi Iosif a murit şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.
7. Şi copiii lui Israel au fost roditori şi au crescut şi s-au înmulţit şi au devenit peste măsură de tari; şi ţara s-a umplut cu ei.
8. Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif.
9. Şi a spus poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi;
10. Haideţi să ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se înmulţească şi să se întâmple ca, atunci când s-ar întâmpla vreun război, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva noastră şi astfel să iasă din ţară.
11. De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii: Pitom şi Raamses.
12. Dar cu cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau mai mult. Şi s-au mâhnit din cauza copiilor lui Israel.
13. Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi servească;
14. Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.
15. Şi împăratul Egiptului a vorbit moaşelor evreice, dintre care numele uneia era Şifra şi numele celeilalte era Pua;
16. Şi a spus: Când faceţi serviciul de moaşă femeilor evreice şi le vedeţi pe scaunele de naştere, dacă este un fiu, să îl ucideţi; dar dacă este o fiică, să trăiască.
17. Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au făcut cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat băieţii în viaţă.
18. Şi împăratul Egiptului a chemat moaşele şi le-a spus: De ce aţi făcut acest lucru şi aţi lăsat băieţii în viaţă?
19. Şi moaşele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase şi au născut înainte de a veni moaşele la ele.
20. De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moaşele; şi poporul s-a înmulţit şi a devenit foarte tare.
21. Şi s-a întâmplat, din cauză că moaşele s-au temut de Dumnezeu, că el le-a făcut case.
22. Şi Faraon a poruncit la tot poporul său, spunând: Fiecare fiu care se naşte să îl aruncaţi în râu, dar pe fiecare fiică să o lăsaţi în viaţă.