1. Şi David a fugit din Naiot, din Rama, şi a venit şi a spus înaintea lui Ionatan: Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea? Şi care este păcatul meu înaintea tatălui tău, încât el îmi caută viaţa?
2. Şi Ionatan i-a spus: Nicidecum; nu vei muri; Iată, tatăl meu nu va face niciun lucru mare sau mic fără să mi-l arate; şi pentru ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine? Nu este aşa.
3. Şi David a jurat din nou şi a spus: Tatăl tău ştie într-adevăr că am găsit favoare în ochii tăi; şi spune: Să nu ştie Ionatan aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu este decât un pas între mine şi moarte.
4. Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice doreşte sufletul tău, voi face pentru tine.
5. Şi David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi nu trebuie să lipsesc de la a şedea cu împăratul la masă; dar tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia zi seara.
6. Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa, pentru că acolo este un sacrificiu anual pentru toată familia.
7. Dacă el spune astfel: Este bine; servitorul tău va avea pace; dar dacă se va înfuria, atunci fii sigur că răul este hotărât de el.
8. De aceea să te porţi cu bunătate cu servitorul tău, pentru că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al Domnului cu tine; totuşi, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu însuţi, pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9. Şi Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aş fi ştiut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş fi spus?
10. Atunci David i-a spus lui Ionatan: Cine îmi va spune? Sau dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime?
11. Şi Ionatan i-a spus lui David: Vino şi să mergem în câmp. Şi au ieşit amândoi în câmp.
12. Şi Ionatan i-a spus lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel, când voi încerca pe tatăl meu mâine pe timpul acesta, sau poimâine, şi, iată, dacă este bun faţă de David şi nu voi trimite la tine şi nu îţi voi arăta,
13. Domnul să facă astfel şi mult mai mult lui Ionatan; dar dacă îi place tatălui meu să îţi facă rău, îţi voi arăta şi te voi trimite, ca să mergi în pace; şi Domnul fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu.
14. Şi nu numai cât voi mai trăi să îmi arăţi bunătatea Domnului, ca să nu mor,
15. Ci de asemenea să nu stârpeşti niciodată bunătatea ta de la casa mea; nu, nici după ce Domnul va stârpi pe fiecare din duşmanii lui David, de pe faţa pământului.
16. Astfel Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, spunând: Să ceară Domnul aceasta din mâna duşmanilor lui David.
17. Şi Ionatan l-a făcut pe David să jure din nou, deoarece îl iubea, pentru că îl iubea precum îşi iubea propriul suflet.
18. Atunci Ionatan i-a spus lui David: Mâine este lună nouă; şi lipsa ta va fi observată, pentru că scaunul tău va fi gol.