1. Şi David a fugit din Naiot, din Rama, şi a venit şi a spus înaintea lui Ionatan: Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea? Şi care este păcatul meu înaintea tatălui tău, încât el îmi caută viaţa?
2. Şi Ionatan i-a spus: Nicidecum; nu vei muri; Iată, tatăl meu nu va face niciun lucru mare sau mic fără să mi-l arate; şi pentru ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine? Nu este aşa.
3. Şi David a jurat din nou şi a spus: Tatăl tău ştie într-adevăr că am găsit favoare în ochii tăi; şi spune: Să nu ştie Ionatan aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu este decât un pas între mine şi moarte.
4. Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice doreşte sufletul tău, voi face pentru tine.
5. Şi David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi nu trebuie să lipsesc de la a şedea cu împăratul la masă; dar tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia zi seara.
6. Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa, pentru că acolo este un sacrificiu anual pentru toată familia.
7. Dacă el spune astfel: Este bine; servitorul tău va avea pace; dar dacă se va înfuria, atunci fii sigur că răul este hotărât de el.
8. De aceea să te porţi cu bunătate cu servitorul tău, pentru că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al Domnului cu tine; totuşi, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu însuţi, pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9. Şi Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aş fi ştiut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş fi spus?
10. Atunci David i-a spus lui Ionatan: Cine îmi va spune? Sau dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime?
11. Şi Ionatan i-a spus lui David: Vino şi să mergem în câmp. Şi au ieşit amândoi în câmp.
12. Şi Ionatan i-a spus lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel, când voi încerca pe tatăl meu mâine pe timpul acesta, sau poimâine, şi, iată, dacă este bun faţă de David şi nu voi trimite la tine şi nu îţi voi arăta,
13. Domnul să facă astfel şi mult mai mult lui Ionatan; dar dacă îi place tatălui meu să îţi facă rău, îţi voi arăta şi te voi trimite, ca să mergi în pace; şi Domnul fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu.
14. Şi nu numai cât voi mai trăi să îmi arăţi bunătatea Domnului, ca să nu mor,
15. Ci de asemenea să nu stârpeşti niciodată bunătatea ta de la casa mea; nu, nici după ce Domnul va stârpi pe fiecare din duşmanii lui David, de pe faţa pământului.
16. Astfel Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, spunând: Să ceară Domnul aceasta din mâna duşmanilor lui David.
17. Şi Ionatan l-a făcut pe David să jure din nou, deoarece îl iubea, pentru că îl iubea precum îşi iubea propriul suflet.
18. Atunci Ionatan i-a spus lui David: Mâine este lună nouă; şi lipsa ta va fi observată, pentru că scaunul tău va fi gol.
19. Şi după ce vei sta trei zile, să cobori repede şi să vii la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări şi să rămâi lângă piatra Ezel.
20. Şi voi trage trei săgeţi lângă aceasta, ca şi când aş trage la ţintă.
21. Şi, iată, voi trimite un băiat, spunând: Du-te, găseşte săgeţile. Dacă spun clar băiatului: Iată, săgeţile sunt în această parte a ta, ia-le; atunci vino, pentru că este pace pentru tine şi nicio vătămare, precum Domnul trăieşte.
22. Dar, dacă spun astfel tânărului: Iată, săgeţile sunt dincolo de tine; mergi pe calea ta, pentru că Domnul te-a trimis.
23. Şi referitor la acest lucru despre care am vorbit eu şi cu tine, iată, Domnul este între tine şi mine pentru totdeauna.
24. Astfel David s-a ascuns în câmp; şi luna nouă a venit, iar împăratul s-a aşezat să mănânce mâncare.
25. Şi împăratul a şezut pe scaunul său, ca în alte dăţi, pe un scaun de lângă perete; şi Ionatan s-a ridicat şi Abner a şezut lângă Saul şi locul lui David era gol.
26. Totuşi Saul nu a vorbit nimic în acea zi, pentru că se gândea: I s-a întâmplat ceva, el nu este curat; cu siguranţă nu este curat.
27. Şi s-a întâmplat a doua zi, a doua zi a lunii, că locul lui David era gol; şi Saul a spus fiului său, Ionatan: De ce nu a venit fiul lui Isai să mănânce, nici ieri, nici astăzi?
28. Şi Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut insistent să meargă la Betleem;
29. Şi a spus: Lasă-mă să merg, te rog, pentru că avem un sacrificiu al familiei în cetate; şi fratele meu, el mi-a poruncit să fiu acolo; şi acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-mă să plec, te rog, şi să văd pe fraţii mei. De aceea nu vine la masa împăratului.
30. Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan şi i-a spus: Tu, fiu de femeie perversă şi răzvrătită, nu ştiu eu că ţi-ai ales pe fiul lui Isai spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?
31. Fiindcă atât cât fiul lui Isai trăieşte pe pământ, tu nu vei fi întemeiat, nici tu, nici împărăţia ta. De aceea acum, trimite şi adu-l la mine, pentru că negreşit va muri.
32. Şi Ionatan i-a răspuns tatălui său Saul şi i-a zis: Pentru ce să fie ucis? Ce a făcut?
33. Şi Saul a aruncat o suliţă spre el ca să îl lovească; prin aceasta Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să ucidă pe David.
34. Astfel Ionatan s-a ridicat de la masă în mânie înverşunată şi nu a mâncat pâine în a doua zi a lunii, pentru că era mâhnit pentru David, deoarece tatăl său îi făcuse ruşine.
35. Şi s-a întâmplat dimineaţa, că Ionatan a ieşit la câmp la timpul rânduit cu David şi un băieţel a ieşit cu el.
36. Şi a spus băiatului său: Aleargă, găseşte acum săgeţile pe care le trag. Şi pe când a alergat băiatul, el a tras o săgeată dincolo de el.
37. Şi când băiatul a ajuns la locul săgeţii pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după băiat şi a spus: Nu este săgeata dincolo de tine?
38. Şi Ionatan a strigat după băiat: Iute, grăbeşte, nu sta. Şi băiatul lui Ionatan a adunat săgeţile şi a venit la stăpânul său.
39. Dar băiatul nu ştia nimic; numai Ionatan şi David cunoşteau lucrul acesta.
40. Şi Ionatan a dat armele sale băiatului său şi i-a spus: Du-te, du-le în cetate.
41. Şi imediat ce băiatul a plecat, David s-a ridicat dintr-un loc dinspre sud şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat de trei ori; şi s-au sărutat unul pe altul şi au plâns unul cu altul, până când David l-a întrecut.
42. Şi Ionatan i-a spus lui David: Du-te în pace, pentru că am jurat amândoi în numele Domnului, spunând: Domnul să fie între mine şi tine şi între sămânţa mea şi sămânţa ta pentru totdeauna. Şi s-a ridicat şi a plecat; şi Ionatan a mers în cetate.