5. Ai cărora sunt părinții şi din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin.
6. Dar nu ca şi cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toţi cei din Israel, sunt Israel;
7. Nici nu sunt toţi copii pentru că sunt sămânţa lui Avraam; ci: În Isaac ţi se va numi sămânţa.
8. Căci aşa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceştia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă.
9. Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni şi Sara va avea un fiu.
10. Şi nu numai; dar şi când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac,
11. (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuţi, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă),
12. I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic.
13. Aşa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau.
14. Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.
15. Fiindcă el îi spune lui Moise: Voi avea milă de cine voi avea milă; şi voi avea compasiune de cine voi avea compasiune.
16. Aşadar, nu este de la cine voieşte, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu care arată milă.
17. Fiindcă scriptura spune lui Faraon: Chiar pentru acest scop te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea mea şi pentru ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.
18. Aşadar el are milă de cine voieşte şi pe cine voieşte împietreşte.
19. Atunci îmi vei spune: De ce mai găseşte vină? Fiindcă cine s-a împotrivit voii lui?
20. Dar mai degrabă: Cine eşti tu, omule, care contrazici pe Dumnezeu? Va spune lucrul format celui care l-a format: De ce m-ai făcut astfel?