7. Fiindcă niciunul dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi, şi nimeni nu moare pentru el însuşi.
8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim; aşadar dacă trăim sau dacă murim, suntem ai Domnului.
9. Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit şi a înviat, şi a trăit din nou ca să fie Domn deopotrivă al morţilor şi al viilor.
10. Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce faci tu de nimic pe fratele tău? Fiindcă toţi vom sta în picioare înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.
11. Fiindcă este scris: Aşa cum eu trăiesc, spune Domnul, mie mi se va pleca fiecare genunchi şi fiecare limbă va mărturisi lui Dumnezeu.
12. Aşadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre el însuşi lui Dumnezeu.
13. De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alţii; ci mai bine, judecaţi aceasta: nimeni să nu pună piatră de cădere sau ocazie de poticnire în calea fratelui.
14. Ştiu şi sunt convins prin Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel ce consideră vreun lucru a fi necurat, pentru acela este necurat.
15. Dar dacă fratele tău se mâhneşte din cauza mâncării tale, tu nu mai umbli conform dragostei creştine. Nu nimici cu mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos.
16. Aşadar binele vostru să nu fie vorbit de rău;