22. Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce nu am semănat;
23. Şi atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: şi la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
24. Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25. (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
26. Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
27. Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.
28. Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.
29. Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
30. Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
31. Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.
32. Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le spusese.
33. Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?
34. Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.
35. Şi l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.
36. Şi pe când mergea el, ei îşi aşterneau hainele pe cale.
37. Şi pe când se apropia, chiar la coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,
38. Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea înalte.